Peste 3 miliarde $ circulă în economia neoficială a R.M.

Care sunt factorii determinanți ai unei economii puternice? Cum este încurajat mediul antreprenorial de către instituțiile de stat? Ce lipsește în legislația Republicii Moldova ca țara să devină competitivă din punct de vedere economic și social? Întrebări la care ne este greu să dăm un răspuns. Decizii luate în favoarea unor anumite grupuri de interese, ci nu în favoarea tuturor cetățenilor duc la reducerea credibilității țării în fața investitorilor străini, care ar putea avea un aport considerabil în evoluția economiei moldovenești, dar cel mai important, însă, este faptul că antreprenorii locali își pierd încrederea și se orientează către sectoare alternative.

Aceste sectoare alternative se regăsesc întru totul în economia subterană, o problemă emergentă cu care se confruntă Republica Moldova. Acest sector al economiei reprezintă totalitatea activităților economice neînregistrate care ar putea fi cuantificate și ar aduce o valoare adăugată la formarea PIB-ului în cazul în care ar fi înregistrate. Evaziunea fiscală, munca la negru, spălarea banilor sau chiar mai grav, activitățile criminale, sunt principalele tipuri de activități prin care se manifestă economia subterană. 

Analizând statisticile efectuate de cercetători cu renume internațional, se observă că situația din Republica Moldova este îngrozitoare. Cel mai înalt nivel al economiei subterane se înregistrează în anul 2009, când ponderea economiei subterane în PIB a fost estimată la 72,2 % din PIB, ceea ce reprezintă aproximativ 3,3 mld. $, în condițiile în care PIB-ul în anul 2009 a fost de 5,4 mld. $, sumă colosală pentru o economie atât de vulnerabilă ca cea a Republicii Moldova. Chiar dacă se observă o ușoară reducere a economiei subterane de-a lungul ultimilor 10 ani, adică o valoare de cca 40% din PIB a economiei subterane, țara noastră se situează la un nivel cu state precum Ucraina sau Rusia.

Grafic 1 Ponderea economiei subterane în PIB, în perioada 1999 – 2017

Sursa: F. Schneider.

1. Evaziunea fiscală

În mediul public se anunță numeroase modificări fiscale care vin “să ajute” mediul de afaceri în desfășurarea activităților acestora. Cât de credibile, dar cel mai important, cât de eficiente sunt aceste schimbări, rămâne de văzut. Scepticismul care se simte în rândul oamenilor de afaceri în privința politicilor fiscale descriu cel mai bine lipsa încrederii în sistem, care generează un nivel al moralității fiscale scăzute. Obstacolele întâlnite de antreprenori și povara fiscală ridicată îi face pe aceștia să se orienteze către sectorul gri al economiei. Banii care ar putea fi colectați la bugetul de stat din venituri fiscale, ar putea fi orientați către efectuarea unor acțiuni de impact pentru Republica Moldova. 

2. Munca la negru

Angajarea cetățenilor în sectorul informal sau munca la negru este o problemă emergentă cu care se confruntă Republica Moldova la momentul de față. Acest fenomen este descris de angrenarea în câmpul muncii a persoanelor fără ca legislația muncii și legislația fiscală să fie respectată. De obicei, persoanele cu un nivel redus de pregătire se regăsesc în acest sector, în principal datorită faptului că se evidențiază o nevoie acută de forță de muncă necalificată, dar și pentru că povara contribuțiilor sociale este foarte ridicată. Pe termen lung, munca la negru are implicații destul de serioase, atât la nivel de individ, cât și la nivel de țară, deoarece persoanele ocupate în sectorul informal nu beneficiază de asigurare socială, iar statul este nevoit să aloce un volum mai mare de cheltuieli ca să acopere asigurarea socială pentru un număr mai mare de persoane.

Chiar Biroul Național de Statistică măsoară evoluția muncii la negru din Republica Moldova, iar datele prezentate arată o situație alarmantă. În ciuda “condițiilor economice prielnice”, 24,8% din numărul total al populației rezidente din Moldova (~ 443,3 mii persoane) se regăsesc în sectorul informal. Astfel, în 2016, circa o pătrime din populația Republicii Moldova a muncit în sectorul informal, adică în afara sistemului de asigurări sociale și medicale. Dacă din totalul cetățenilor RM, scoatem cca 1 mln. de persoane care au emigrat, atunci mai rămân 500 de mii de cetățeni care își desfășoară activitatea corect, bugetul țării fiind susținut doar de aceștia, deoarece alți 443 mii cetățeni muncesc la negru și nu contribuie în nici un fel la foamarea PIB-ului.

Grafic 2 Populația ocupată în sectorul informal în Moldova, în perioada 2003-2017, ( % din populația totală)

Sursa: Biroul Național de Statistică. 

Alexei Repede, președintele AOAMP afirmă următoarele:

„Realitatea economică este dură. Autoritățile nu încearcă să îmbunătățească situația, ci din contră, complotează și iau decizii în defavoarea cetățenilor din Moldova, decizii precum “pasarea” întoarcerii banilor din furtul miliardului pe umerii cetățenilor. Nu putem avea pretenții față de mediul de afaceri că practică economia subterană, dacă chiar decidenții politici sunt bine cunoscuți pentru activitățile ilicite pe care le întreprind, cum ar fi proxenetism, mituire, evaziune fiscală sau trafic de influență.  

Reducerea economiei subterane ar trebui să devină prioritatea numărul 1 a decidenților politici actuali. Banii care circulă în sectorul informal ar putea fi direcționați către renovarea spitalelor, către construcția infrastructurii rutiere, îmbunătățirea școlilor, investiții masive în programe de stat care să ducă la dezvoltarea abilităților populației interesate în formare continuă, educație universitară de calitate și multe alte domenii, care să ducă la îmbunătățirea nivelului de trai al cetățenilor Republicii Moldova.

Soluțiile pe care le propun pentru eradicarea economiei subterane sunt:

  • Reducerea numărului angajaților în sectorul public, în vederea reducerii birocrației și, respectiv, diminuarea corupției în rândul funcționarilor publici;
  • Aplicarea stimulentelor pentru firmele noi intrate pe piață ca metodă de încurajare a spiritului antreprenorial;
  • Micșorarea poverii fiscale, inclusiv a contribuțiilor de asigurări sociale, pentru persoanele cu venituri reduse;
  • Eliminarea sau reformularea legilor fiscale care sunt interpretabile;
  • Transparentizarea cheltuielilor publice, combaterea corupției și îmbunătățirea calității serviciilor publice, acțiuni ce vor duce la reconstruirea încrederii cetățenilor în instituțiile de stat;
  • Destrămarea cartelurilor și încurajarea concurenței loiale la nivelul activităților comerciale și de producție.

În concluzie, pot afirma că redirecționarea activităților din economia informală către economia oficială este posibilă. Este necesar a fi depus un efort impunător, rezultatele putând fi resimțite de toți cetățenii țării, iar divergențele și polarizarea veniturilor nu vor mai fi atât de mari. Interesele populației trebuie să primeze și să devină obiectivul principal al clasei politice actuale.”

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn